Rapirea de minori este acea infractiune prin care unul din parinti, fara a beneficia de consimtamantul celuilalt, schimba domiciliul minorului in alta tara .
Acest tip de infractiune a devenit din ce in ce mai frecventa o data cu intrarea in vigoare a regulamentului comunitar care prevede libera circulatie a persoanelor in Comunitatea Europeana, lipsa frontierelor intre state facilitand parintelui infractor posibilitatea de a parasi domiciliul cunoscut si a se stabili in alt stat. Procedand in mod fraudulent si abuziv, prin actiunea sa, provoca celuilat parinte prejudicii ireparabile cum ar fi imposibliateatea exercitarii dreptului de vizita a minorului, ditrugerea relatiilor filiale intre copil si parintele sau.
Pentru a evita astfel de situatii neplacute , prin legea comunitara si nationala s-au creat anumite limitari cu privire la libera circulatie a minorilor , asa cum si proceduri juridice urgente care permit parintelui defraudat sa actioneze urgent pentru a-l obliga pe celalalt sa inapoieze copilul rapit.
In ceea ce priveste legislatia romana , aceasta stabilete in art 23 Legea 272/2004 , dreptul minorului de a se reintoarce alaturi de reprezentantii lor legali. De asemena legea 248/2005 , mentioneaza ca iesirea din Romania a minorului de nationalitate romana se produce doar daca opereaza consimtamantul expres al ambilor parinti. Drept urmare Politia de Frontiera e obligata sa verifice indeplinirea acestei cerinte si sa se asigure ca minorul e insotit de ambii parinti, ori ca parintele sau persoana de care acesta e insotit se afla in posesia unei imputerniciri notariale intocmita la notar sau consulat din care sa rezulte in mod clar consimtamantul ambilor parinti ca acest minor poate parasi teritoriul statului roman.
In ceea ce priveste calatoriile efectuate de catre minor aflat pe teritoriul altui stat decat Romania , desi no se solicita la frontiera un document oficial , este necesar in mod inevitabil consimtamantul parintelui neinsotitor. Nu sunt permise calatorii sau modificari de domiciliu in alt stat diferit de cel al resedintei minorului fara ca celuilalt parinte sa nu i se fi comunicat in mod expres locul resedintei temporare ori definitive a minorului. In caz contrar parintele care nu poate localiza propriul descendent poate depune o plangere penala la politie prin care indica nerespectarea dreptului la cresterea si educarea minroului , invocand abuzul de drept si solicitand repatrierea imediata a minorului si condamnarea celulalt parinte pentru savarsirea infractiunii de rapire.
Indiferent ca sunteti casatoriti sau ca ati obtinut o hotarare judecatoreasca de custodie, parintele necustodiu are dreptul de a cunoaste domiciliul in care locuieste copilul sau si de a cere reintoarcele lui la domiciliul antrior in caz ca deplasarea s-a produs fara consimtamantul sau. Singura exceptie se refera la decaderea din drepturile parintesti in care acesta obligatie nu e nevoie a fi indeplinita.
Asadar orice deplasare a minorului trebuie sa se produca cu instiintarea celuilalt parinte si acordul sau, consintamantul expres fiind solicitat doar de autoritatile romane la iesirea din Romania si se refera doar la copii de nationalitate romana.
De asemenea intra sub incidenta aceleiasi infractiuni neinapoierea la timp a minorului , cand prin sentinta judecatoreasca s-a stabilit custodia si regimul de vizita al parintilor. Neindeplinirea obligatiei de reintoarcere a minorului la parintele custodiu la termenul indicat in sentinta se pedepseste cu inchisoare , instanta putand in urma acestui incident sa ia masuri drastice contra infractorului , inclusiv sa-l decada din drepturile parintesti.
In concluzie orice abuz de drept ori modificare ilicita a domiciliului minorului este sanctionata atat de legea penala cu condamnarea specifica pentru infractiune a de repire se minor , cat si de cea civila prin obligatia de returnanare a minorului pe cheltuiala parintelui infractor si /sau decaderea din drepturile parintesti ori restrangerea fata de acesta a masurilor cu privire la copil si regim de vizita.
