O diferenta esentiala intre dreptul roman si cel spaniol consista in felul
in care este abordata problema masurilor provizorii in procesele de divort si
custodie.
Spre deosebire de Romania, dreptul spaniol prevede posibilitatea de a se stabili
masuri provizorii chiar inainte de inceperea procesului de divort sau custodie
, masuri ce se dicteaza de Judecatorie inainte de a se prezenta intampinarea de
divort si custodie. Aceste masuri sunt obligatorii, dar nu sunt definitive.
Pentru a intelege mai bine va pun un exemplu:
Maria si Eugen sunt casatoriti in regim de bunuri comune si au impreuna doi
copii. Ei decid sa divorteze insa nu ajung la un acord común cu privire la
custodia copiilor.
Inainte de a incepe lungul proces de divort si custodie, por solicita
Instantei adoptarea unor masuri provizorii in care sa stabileasca:
- separarea patrimoniala (incetarea regimului
de bunuri comune si trecerea la un regim de separare de bunuri)
- masuri
cu privire la acordarea custodiei parintilor
- modaliatati si cuantum pensie alimentara
- stabilirea domiciliului partilor si a
copiilor.
Din momentul in care se dicteaza o rezolutie in
aceste masuri provizorii se considera ca partile sunt separate deja in fapt si incep
sa produca efecte jurídice regulile stabilite in modul de exercitare a autoritatii parintesti.
Aceste masuri provizionale se iau inainte de a
interpune intampinarea de divort sau custodie tocmai pentru a stabili pe toata
perioada procesului de divort care sunt regulile de urmat de catre ambii soti.
In caz contrar s-ar crea haos in relatia dintre acestia si in relatia parinte copil. Partile s-ar vedea
obligate sa mentina regimul de bunuri comune, desi vointa lor e contrara acestei
norme, in acelasi timp. La fel unul din parinti se vede liber sa actioneze dupa caz si nu e constrans pe durata procesului la nici un fel de obligatie. Din acest motiv , subliniem faptul ca efectul cel mai important al masurilor provizionale consta in
stabilirea anticipata a modului de
exercitare a custodiei, ambii parinti avand deja reglementata metoda in care
vor actiona in exercitarea drepturilor si obligatiilor fata de copii.
Se evita astfel situatii cum ar fi: plangeri pentru abandon de familie contra
sotului care a parasit domiciliul conjugal, mentinerea regimului de bunuri
comune, neplata pensiei alimentre. In schimb, acordarea masurilor provizorii
vin in beneficiul copiilor determinand protectia
máxima a acestora, exceland interesul superior al minorului, care nu se vede
prejudicat de procesul de divort al parintilor,
ci din contra isi vede protejate interesele.
Asa cum am afirmat, aceste masuri se pot lua doar
in Spania, fiind contemplate de dreptul civil spaniol. Nu sunt definitive( se
aplica doar pe durata tramitarii procesului de divort sau custodie), dar pentru
perioada in care au fost adoptate sunt obligatorii.
Ele vor putea fi modificate in procesul de divort.
Din momentul in care se dicteaza o sentinta definitiva si irevocabila se vor
aplica masurile pronuntate in decizia sentintei,
numite si masuri definitive. Desfacerea casatoriei intre parti insemana pierderea
calităţii de soţi şi încetarea drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale
soţilor, asa cum încetarea
comunităţii de bunuri a soţilor, producandu-se
efectele definitive ale masurilor provizionale.
In ceea ce priveste relatiile intre parinti si copii,exista
posibilitatea ca masurile provizionale aplícate pana atunci sa se mentina sau
pot fi modificate prin sentinta. Daca au fost modificate, de la data
pronuntarii divortului masurile provizionale adoptate inainte de inceperea
procesului inceteaza producand efecte cele stabilite prin sentinta.
Recomandam solicitarea masurilor provizionale persoanelor care doresc
dizolvarea regimului matrimonial , in special pentru:
·
a asigura
protectia bunurilor dobandite in timpul casatoriei
· a stabili sistemul in care se exercita
autoritatea parinteaasca fata de copii
· a stabili o ordine clara in drepturile de
custodie a copiilor minori pe durata procesului
·
a stabili
dreptul minorului la incasarea unei pensii alimentare
·
a da posibilitatea minorului de a beneficia de
stranse relatii cu ambii parinti, existand un regim de vizita bine stabilit cu
parintele caruia nu i-a fost incredintat
·
a beneficia
de folosirea locuintei ce a constituit domiciliul conjugal
